CAPITOLUL 2

DESPRE INTEGRITATE, INDEPENDENŢĂ PROFESIONALĂ ŞI RESPONSABILITATE

ART. 9
Asistentul medical/moaşa se bazează în acţiunile sale pe cunoştinţe valide şi revizuite, astfel încât să garanteze persoanei tratamentele şi îngrijirile cele mai eficace.

ART. 10
Asistentul medical/moaşa trebuie să evite în exercitarea profesiei atitudinile ce aduc atingere onoarei profesiei şi să evite tot ceea ce este incompatibil cu demnitatea şi moralitatea individuală şi profesională.

ART. 11
Asistentul medical/moaşa nu trebuie să facă propagandă unor procedee de îngrijire insuficient probate, fără să sublinieze şi rezervele ce se impun.

ART. 12
Asistentul medical/moaşa, în condiţii normale de lucru, nu trebuie în nici un caz să-şi exercite profesia în situaţii ce ar putea compromite calitatea îngrijirilor şi a actelor sale profesionale.

ART. 13
Asistentul medical/moaşa are obligaţia unei conduite ireproşabile pe plan fizic, mental şi emoţional faţă de bolnav, respectând întotdeauna demnitatea acestuia.

ART. 14
În caz de pericol public, asistentul medical/moaşa nu are dreptul să-şi abandoneze bolnavii, cu excepţia unui ordin formal al unei autorităţi competente, conform legii.

ART. 15
Asistentul medical/moaşa este independent profesional şi este răspunzător pentru fiecare din actele sale profesionale.

ART. 16
Încredinţarea atribuţiilor proprii unor persoane lipsite de competenţă şi lipsa controlului personal, constituie greşeli deontologice.