CAPITOLUL 1

CODUL DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ  AL ASISTENTULUI MEDICAL ŞI AL MOAŞEI  DIN  ROMÂNIA

DISPOZIŢII GENERALE

ART. 1
Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, denumit în continuare OAMMR, este autoritatea competentă română, având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent medical şi respectiv a profesiei de moaşă, cu drept de liberă practică.

ART. 2
În sensul prezentului Cod de Etică şi Deontologie, profesiunea de asistent de farmacie, profesiunea de tehnician dentar, precum şi celelalte specialităţi, se asimilează profesiunii de asistent medical, conform Legii nr. 307/2004.

ART. 3
Profesia de asistent medical şi respectiv de moaşă se exercită pe teritoriul României în condiţiile Legii nr. 307/2004, de persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical şi respectiv de moaşă.

ART. 4
Exercitarea profesiunii de asistent medical/moaşă este autorizată de Ministerul Sănătăţii, prin Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene în baza avizului eliberat de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.

ART. 5
Asistentul medical, prin natura profesiunii sale, nu poate fi considerat funcţionar public, şi nici nu va putea fi asimilat funcţionarului public, conform legii.

ART. 6
Asistentul medical/moaşa angajat în unitaţi medico-sanitare din reţeaua de stat sau privată are obligaţii ce decurg din normele şi reglementările legale, din prevederile contractului individual de muncă, din regulamentele de ordine interioară, precum şi din normele cu caracter profesional elaborate de OAMMR.

ART. 7
Protecţia asistentului medical/moaşei pentru riscurile ce decurg din practica profesională se realizează de angajator, prin societăţile de asigurări; pentru practicienii independenţi, poliţa de asigurare se încheie în nume personal.

ART. 8
Răspunderea asistentului medical/moaşei constă în îndeplinirea atribuţiilor de prevenire a îmbolnăvirii, tratare şi îngrijire a persoanei, având în vedere respectul pentru viaţa, sănătatea, libertatea şi demnitatea individului.

Capitolul uramtor »